Deși este legată de mișcare și coordonare, dispraxia este o afecțiune care influențează toate aspectele vieții. Chiar dacă această tulburare este încă puțin înțeleasă, merită subliniat că numeroase tratamente și instrumente pot ajuta.
Aici vei afla mai multe despre felul în care dispraxia îți poate afecta viața, simptomele ei, precum și despre posibile planuri de tratament și instrumente eficiente.
Ce este dispraxia?
Dispraxia, sau tulburarea de coordonare a dezvoltării (DCD), este o tulburare neurologică ce afectează coordonarea și mișcarea atât la copii, cât și la adulți.
Deși semnele dispraxiei apar în copilăria timpurie, ele rămân adesea neidentificate până la începerea școlii sau chiar mai târziu. Dispraxia nu are legătură cu inteligența și poate afecta pe oricine, indiferent de capacitatea intelectuală.
Această tulburare este asociată în principal cu abilități motorii fine și grosiere. Persoanele cu dispraxie au de obicei dificultăți în coordonarea mișcărilor și nu pot transfera ușor abilitățile motorii către activități noi. Acest lucru poate duce la o stimă de sine scăzută și la dificultăți în plan social.
Simptomele obișnuite ale dispraxiei includ:
- Întârziere în dobândirea abilităților motrice în copilăria timpurie (statul jos, mersul de-a bușilea, ridicarea în picioare și alte sarcini motorii)
- Dificultăți la mers, alergat, sărit, legatul șireturilor și atingerea altor etape de dezvoltare
- Abilitățile fizice nu sunt instinctive, ci învățate
- Dificultăți în înțelegerea conceptelor spațiale
- Mișcări stângace sau lente, persoană neîndemânatică
- Dificultăți în utilizarea echipamentelor și instrumentelor
- Probleme cu planificarea motorie
Care sunt cauzele dispraxiei? Dispraxia rezultă dintr-o dereglare în modul în care mesajele sunt transmise de la creier către corp, deoarece neuronii motori din creier nu sunt dezvoltați corespunzător. Oamenii de știință încă încearcă să identifice cauza exactă a acestei dereglări.
Se consideră că nașterea prematură și greutatea mică la naștere cresc riscul acestei tulburări. Mai mult, existența unor membri ai familiei cu dificultăți de mișcare și coordonare poate reprezenta, de asemenea, un factor important.
Tratament și instrumente pentru dispraxie
Deși nu există un tratament care să vindece dispraxia, numeroase terapii și instrumente pot sprijini învățarea motrică și îi pot ajuta pe cei afectați să dobândească noi abilități mai ușor.
Terapie ocupațională
Terapia ocupațională este o profesie globală din domeniul sănătății care folosește diferite metode pentru a dezvolta, îmbunătăți sau menține nivelul de performanță fizică și mentală al unei persoane.
Terapeuții ocupaționali identifică activitățile de zi cu zi ale unei persoane și o ajută să depășească dificultățile și provocările care pot apărea.
Terapia ocupațională are un rol important în diagnosticarea și tratarea dispraxiei și a altor dificultăți de învățare, inclusiv dislexie și tulburarea de deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD). Poate fi eficientă și pentru cei care se recuperează după un accident vascular cerebral.
În ceea ce privește tratamentul, terapeuții ocupaționali îi pot ajuta pe cei cu dispraxie să înțeleagă de ce au dificultăți cu anumite activități. Ei pot colabora cu părinții, pediatrii și educatorii pentru a crea o abordare care să îi încurajeze pe indivizi să se dezvolte și să își atingă potențialul.
Terapeuții ocupaționali oferă sprijin persoanelor cu dispraxie și au grijă de bunăstarea acestora în toate aspectele vieții.
Terapie logopedică
Unul dintre tipurile de dispraxie este dispraxia verbală, numită și apraxie verbală sau dispraxie de vorbire.
Apraxia verbală este o tulburare în care persoanele au dificultăți în pronunțarea corectă și consecventă a cuvintelor. Ține cont că această dificultate nu este legată de leziuni ale mușchilor implicați în vorbire.
Există două tipuri de dispraxie de vorbire: dispraxia dobândită și cea de dezvoltare, adică apraxia de vorbire din copilărie. Terapia logopedică poate fi o opțiune eficientă de tratament pentru ambele tipuri.
Terapia logopedică tratează tulburările de vorbire și problemele de comunicare. Ajută persoanele să vorbească mai clar prin diverse exerciții, inclusiv rezolvarea de probleme, exerciții de respirație, activități de organizare etc.
Analiză comportamentală
Analiza comportamentală este studiul științific al comportamentului uman, care explorează de ce oamenii se comportă într-un anumit fel și cum pot fi schimbate sau prevenite unele comportamente.
Analiștii comportamentali îi pot ajuta pe cei cu dispraxie să își îmbunătățească abilitățile sociale, comunicarea și independența. Acești profesioniști folosesc diferite strategii de recompensare pozitivă pentru a răspunde nevoilor unice ale fiecărei persoane.
Analiza comportamentală poate fi la fel de utilă atât pentru copiii mici, copiii de vârstă școlară, cât și pentru adulți.
Îngrijire personală
Ajutorul profesional este important, dar asta nu înseamnă că trebuie să neglijezi propria îngrijire. Persoanele cu dispraxie trebuie să aibă grijă de ele însele pentru a putea progresa și a-și îmbunătăți abilitățile.
De exemplu, exercițiile fizice constante și activitatea fizică pot îmbunătăți coordonarea, reduce oboseala și preveni acumularea kilogramelor în plus. De asemenea, este esențial să înveți să vorbești pozitiv despre această tulburare și să primești suport psihologic atunci când este nevoie.
Cei care au dificultăți cu organizarea pot beneficia de utilizarea unui calendar sau a notițelor Post-It pentru a-și crea memento-uri și planuri.
Fizioterapie
Fizioterapia poate aduce mari beneficii persoanelor cu dispraxie. Acest tip de terapie se concentrează de obicei pe întărirea mușchilor prin diverse exerciții. Fizioterapeuții adaptează aceste exerciții în funcție de nevoile și condiția fizică a fiecărei persoane.
Prin dobândirea unei funcționalități musculare mai bune, persoanele cu dispraxie își îmbunătățesc abilitățile motorii, postura, echilibrul și coordonarea mână-ochi.
Software text-to-speech
Deși dispraxia nu este direct legată de citit, lipsa abilităților motrice fine poate face activități precum cititul mult mai dificile. Persoanele cu dispraxie pot avea dificultăți în a întoarce pagini, a arăta cu degetul spre cuvinte sau ilustrații sau chiar în a ține cărțile în mână.
Din fericire, copiii și adulții cu dispraxie se pot bucura de conținut scris fără să fie nevoiți să citească, datorită software-ului text-to-speech. Acest tip de program transformă textul în vorbire și permite oamenilor să audă cuvintele cu o voce naturală.
Speechify – instrumentul TTS cu care poți „citi” orice
Unul dintre cele mai bune programe text-to-speech (TTS) de pe piață este Speechify . Datorită celor mai noi tehnologii AI, Speechify le permite utilizatorilor să transforme aproape orice text scris în vorbire într-o clipă.
Utilizatorii își pot personaliza setările după preferință. Pot alege viteza dorită, vocea și chiar accentul. Speechify este disponibil ca extensie de browser, aplicație desktop independentă și aplicație pentru smartphone, astfel încât poate fi folosit oriunde.
Speechify îi ajută pe utilizatori să își îmbunătățească recunoașterea cuvintelor, să stăpânească diferite accente, să își exerseze atenția și concentrarea, precum și să identifice și să corecteze greșelile. În plus, permite multitasking-ul. De exemplu, copiii cu dispraxie pot face exerciții fizice în timp ce ascultă cartea preferată.
Speechify este potrivit pentru persoane cu paralizie cerebrală, tulburări din spectrul autismului, dislexie și alte dizabilități. Desigur, oricine preferă să asculte conținut în loc să citească poate folosi acest program.
Software-ul oferă atât un plan gratuit, cât și abonament plătit. Poți să îl încerci gratuit ca să vezi dacă este potrivit pentru nevoile tale.
Întrebări frecvente
Care sunt tipurile de dispraxie?
Mulți experți împart dispraxia în tipuri, în funcție de problemele care afectează cel mai mult o persoană. Printre tipurile comune se numără dispraxia verbală, dispraxia construcțională, dispraxia ideativă și dispraxia ideomotorie.
Se agravează dispraxia odată cu vârsta?
Dispraxia nu se agravează odată cu vârsta, așa cum se întâmplă cu alte boli. Totuși, poate afecta persoanele în moduri diferite și la diferite etape ale vieții. De aceea, poate părea că simptomele se agravează, deși nu este neapărat așa.
