Limba engleză este o limbă destul de simplă. Există doar un număr mic de cuvinte care conțin scrieri neobișnuite sau corespondențe inedite între litere și sunete. Aceasta înseamnă că, odată ce învățăm relațiile dintre litere și sunete și cum să combinăm sunetele pentru a forma cuvinte întregi, oricine poate ajunge să citească aproape orice text în engleză fără probleme.
Această simplitate este deosebit de importantă pentru învățătorii începători de limbă, cum sunt copiii. Mai precis, elevii mici se pot concentra pe înțelegerea a ceea ce citesc, în timp ce decodează cuvintele, transformând scrierea în sunete. Totul se rezumă la fonică și tipare de sunet. Așadar, haide să explicăm mai pe larg cum funcționează acestea.
Ce sunt tiparele de sunet și de ce este important să le învățăm?
Când îi învățăm pe copii să citească, este esențial să înțeleagă cum să lege sunetele cuvintelor de sunetele pe care le reprezintă fiecare literă. În limba engleză, pronunția cuvintelor depinde mult de sunetele literelor, care alcătuiesc fonetic un cuvânt. Așa apar tiparele de sunet, care ne ajută la rimare și decodare și care, dacă sunt folosite corect, controlează și îmbunătățesc abilitățile de citire ale micilor cititori și ortografi.
Ce este fonica și cum influențează citirea, alfabetizarea și conștientizarea fonemică
Termenul „fonică” descrie înțelegerea sunetelor literelor și abilitatea de a folosi această înțelegere pentru a decoda cuvintele scrise. Fără această înțelegere, nu putem spune că cineva este un cititor competent sau chiar alfabetizat. Pe de altă parte, avem termenul conștientizare fonologică. Îl folosim pentru a descrie capacitatea unei persoane de a recunoaște și manipula sunetele prezente în limbajul vorbit, oral.
Așadar, putem spune că fonica se referă la limbajul scris, în timp ce conștientizarea fonologică se aplică limbajului vorbit. Deși ambele joacă un rol important și colaborează adesea pentru a susține dezvoltarea abilităților de citire, ele sunt concepte separate în lingvistică. Copiii din clasa întâi sau chiar din clasa a treia pot avea dificultăți cu una, dar nu și cu cealaltă.
De exemplu, un copil cu dificultăți de conștientizare fonologică (mai exact, de conștientizare fonemică) nu poate combina sunetele literelor pentru a forma cuvinte. Pe de altă parte, un copil care poate combina sunetele oral fără dificultate, dar pronunță greșit grupurile de vocale, confundând "pit" cu "pet" sau "set" cu "sit", are o problemă fonologică.
Cele mai importante reguli despre fonică și tipare de sunet
Pentru ca cei mici să se descurce cu modelele de ortografiere, le putem preda diverse reguli. Există multe, însă am ales să enumerăm douăsprezece dintre cele mai importante, care vor face predarea cititului mult mai ușoară pentru tine și copilul tău. Așadar, aruncă o privire peste aceste modele fonice.
Vocale și silabe
Trebuie să existe cel puțin un sunet de vocală în fiecare silabă a fiecărei expresii. Ca în cuvintele uniform (u-niform) și animal (a-nimal), o vocală poate forma singură o silabă. Consoanele o pot, de asemenea, înconjura, ca în cuvintele napkin (nap-kin) și fantastic (fan-tas-tic).
Sunete lungi și scurte ale vocalelor
Vocalele pot produce o varietate de sunete. În funcție de locul unde apar într-un cuvânt, produc sunete diferite. Dacă vocala este urmată de o consoană, sunetul vocalei este scurt, ca în cuvântul got. Totuși, dacă nu este urmată de o consoană, vocala este lungă, ca în cuvântul go.
E mut
Uneori numită și E magic, regula pentru E mut se referă la litera E care „dă putere” vocalei de dinaintea ei. Funcționează numai atunci când există două vocale într-un cuvânt și E este ultima literă. De exemplu, cuvântul "sale" are două vocale—A și E—iar E se află la sfârșitul cuvântului, ceea ce îi permite lui A să aibă un sunet lung.
Digrafuri și grupuri de consoane
Când predăm fonica, întâlnim digrafuri. Acestea se referă la două consoane care lucrează împreună pentru a crea un sunet nou, ca în cuvântul "chap". C și H se combină, rezultând un sunet nou. Pe de altă parte, există grupurile de consoane: două sau mai multe consoane care apar împreună, dar își păstrează sunetul propriu, ca în cuvântul "grasp", unde avem perechile G și R, respectiv S și P.
Digrafuri vocalice
Digraful vocalic apare când două vocale sunt alăturate. Prima are un sunet lung, iar a doua este mută. Un exemplu sunt cuvintele "boat" sau "paint".
Vocale controlate de R
O vocală într-o silabă urmată de un R creează un sunet nou datorită lui R. Exemple: "car" și "hurt".
Diferența dintre K și CK
Cuvintele monosilabice care se termină cu K după o vocală scurtă—cum ar fi "duck" sau "trick"—se scriu cu CK. În schimb, dacă K urmează după o consoană, un sunet lung al vocalei sau un diftong, cuvântul se scrie cu K.
Sunetele J și TCH
Când sunetul J urmează o vocală scurtă într-un cuvânt monosilabic, ortografia este DGE, ca în "hedge" sau "dodge". În mod similar, când sunetul TCH apare după o vocală scurtă, ortografia este TCH, ca în "catch".
Sfârșitul ING
Cuvintele cu E mut la final pierd acel E atunci când adăugăm ING—"bike" devine "biking". Aceeași regulă se aplică și pentru alte sufixe care încep cu vocală, ca ED, ER, ABLE și OUS.
Dublare
Dacă o vocală scurtă este urmată de o singură consoană într-un cuvânt monosilabic, ca "win", dublăm consoana înainte de a adăuga un sufix care începe cu vocală. Exemplu—"winner".
Pluraluri
Majoritatea cuvintelor devin la plural prin adăugarea unui s. Totuși, pentru a forma pluralul unui cuvânt care se termină în S, SH, CH, X sau Z, adăugăm literele E și S, ca în "schools", "brushes" și "foxes".
Regula fizzle
După o vocală scurtă la finalul unui cuvânt monosilabic, literele F, S, Z și L se dublează. Exemple: "stuff", "grass", "fuzz", "shell"—dar "bus" și "quiz" sunt excepții.
Predă fonica cu ajutorul tehnologiei text to speech
Predarea abilităților fonice poate fi dificilă, mai ales când lucrezi cu cititori cu dificultăți sau dislexie. Totuși, nu este o sarcină imposibilă. Cu ajutorul tehnologiei asistive, precum software-ul text-to-speech, poți oferi instrucțiuni de citire și îi poți ajuta pe elevi să învețe ușor și rapid cuvinte noi, pronunții și alte aspecte lingvistice.
Pe lângă înțelegerea modelelor de litere, a prefixelor și a cuvintelor cu frecvență ridicată (cuvinte de vedere), Speechify poate ajuta elevii să înțeleagă mai bine textele prin caracteristica de evidențiere. De asemenea, funcționează pentru diverse niveluri de clasă, pentru grupuri mici de intervenții la citit și este disponibil pe toate platformele populare, precum iOS, Android și Windows, pentru a fi utilizat în programe de fonică.
