Disgrafia este o tulburare care afectează capacitatea unei persoane de a scrie. Aceasta include dificultăți în scrisul de mână, tastare, ortografie sau redactarea textului scris în general. Dacă suspectezi disgrafia, ar fi bine să te testezi cât mai curând, deoarece intervenția precoce și adaptările sunt esențiale.
În acest articol, vom trece în revistă testele pentru disgrafie și tot ce trebuie să știi despre ele. Îți vom oferi un ghid despre testele pentru această tulburare, ce presupun și cum se evaluează. La final, vei înțelege mult mai bine ce este disgrafia și cum se pune diagnosticul.
Înțelegerea disgrafiei
Disgrafia este o tulburare de învățare care afectează abilitatea unei persoane de a scrie. Este considerată o dizabilitate ascunsă deoarece nu este mereu evident că cineva se confruntă cu dificultăți de învățare.
Totuși, ca în cazul majorității tulburărilor de învățare, cei cu disgrafie pot avea simptome de la ușoare la severe. Cele mai comune simptome includ dificultăți de ortografie, scris de mână slab și probleme cu abilitățile motorii fine. O persoană cu simptome severe va avea dificultăți chiar și cu unele sarcini aparent simple, cum ar fi ținerea corectă a unui instrument de scris, deși acestea pot fi corectate cu ajutorul unor accesorii, precum grip-uri pentru creion.
Această tulburare afectează serios capacitatea individului de a progresa la școală, stima de sine și, cel mai important, calitatea vieții.
Disgrafie vs Dislexie vs ADHD
Disgrafia, dislexia și ADHD sunt toate, într-un fel, tulburări de învățare. Am discutat deja efectele disgrafiei, însă dislexia și ADHD au efecte diferite asupra unei persoane.
Dislexia este adesea confundată cu disgrafia, deoarece ambele sunt considerate tulburări legate de citit și scris. Dislexia, însă, afectează capacitatea unei persoane de a înțelege textul scris, de a recunoaște cuvinte și de a înțelege semnificația textului. În cazurile mai grave, o persoană cu dislexie va avea dificultăți cu conștientizarea fonologică.
În sfârșit, ADHD (sau tulburare de deficit de atenție și hiperactivitate) este o tulburare care afectează capacitatea individului de a se concentra, de a fi atent și de a-și controla comportamentele impulsive. Deși, de obicei, nu afectează abilitățile motorii fine, este considerată o tulburare de învățare și, în cazurile severe, necesită sprijin de specialitate.
Deși disgrafia, dislexia și ADHD sunt toate tulburări care afectează persoana care le are, ele sunt dificultăți de învățare specifice care necesită intervenții și adaptări diferite.
Este, de asemenea, important de menționat că dislexia nu trebuie confundată cu tulburări ca autismul sau alte dizabilități de învățare similare, precum discalculia.
Tipuri diferite de disgrafie
Disgrafia se manifestă în mai multe forme, fiecare prezentând un anumit set de simptome și cauze. O persoană poate avea un singur tip de disgrafie, dar nu este neobișnuit să existe simptome care indică mai multe tipuri simultan.
Cele mai comune tipuri de disgrafie includ:
- Disgrafia dislexică: un tip de disgrafie care afectează abilitatea de a citi și a scrie corect. Este adesea asociată cu dislexia. Cele mai vizibile caracteristici ale disgrafiei dislexice sunt scrisul de mână ilizibil și problemele de ortografie, însă de obicei copiile scrise după model sunt bune.
- Disgrafia motorie: acest tip de disgrafie este caracterizat prin probleme cu abilitățile motorii fine, tonus muscular slab și stângăcie generală. Persoanele cu disgrafie motorie au dificultăți în a scrie lizibil din cauză că nu-și pot controla bine mișcarea mâinii.
- Disgrafia spațială: acest tip de disgrafie ține de conștientizarea spațială. Îngreunează alinierea literelor și a cuvintelor pe pagină. Este una dintre tulburările mai greu de observat.
Testarea pentru tulburările de învățare tip disgrafie
Testarea pentru disgrafie și tulburări de învățare similare este esențială, deoarece poate îmbunătăți semnificativ calitatea vieții prin educație specială sau alt tip de sprijin. De obicei, testarea pentru disgrafie face parte dintr-o evaluare completă.
În funcție de evaluare, medicul poate recomanda mai multe teste, dintre care unele includ următoarele.
Integrare vizual-motorie
În testul de integrare vizual-motorie, persoanei i se oferă cuvinte sau desene din ce în ce mai dificile, pe care trebuie să le scrie sau să le reproducă într-o perioadă de timp prestabilită, fără a șterge nimic. Acest test arată gradul de dezvoltare al abilităților motorii fine și modul în care persoana este conștientă de spațiul din fața sa.
Unele persoane care suferă de disgrafie vor avea dificultăți cu coordonarea mână-ochi, ceea ce indică existența tulburării de învățare numită disgrafie.
Test de ortografie
Deși problemele de ortografie nu sunt mereu o consecință directă a disgrafiei, pot fi un semn. Persoanele cu disgrafie dislexică adesea adaugă sau omit litere din cuvinte sau fac erori de secvențiere atunci când încearcă să scrie corect.
În acest test, se utilizează frecvent WIAT-3, WJ-IV și TOC.
Test de exprimare în scris
Un test de exprimare în scris este administrat de un psiholog sau un specialist în tulburări de învățare. Evaluează capacitatea unei persoane de a scrie lizibil, de a scrie corect din punct de vedere ortografic și de a-și organiza gândurile pe hârtie. Acest tip de test poate include sarcini de scris de mână, dictare de cuvinte și compuneri.
Rezultatele testului oferă o imagine clară asupra dificultăților specifice pe care le are cineva cu disgrafie.
Alte tehnologii asistive pentru sprijinirea tulburărilor de învățare
Disgrafia și alte tulburări de învățare similare pot reduce semnificativ calitatea vieții persoanei diagnosticate. Pe lângă implicarea unor profesori specializați pentru dezvoltarea abilităților motorii fine, există tehnologii asistive care pot sprijini aceste dizabilități. De exemplu, software-ul text-to-speech poate ajuta persoanele să își depășească dificultățile de învățare și să-și îmbunătățească rezultatele la școală.
Speechify, de exemplu, este un software text-to-speech care poate citi cu voce tare. Aplicația poate ajuta persoanele cu disgrafie să înțeleagă și să prelucreze informațiile scrise. Ascultând textul citit, persoanele se pot concentra pe înțelesul acestuia, fără a mai depune efort pentru decodarea cuvintelor.
Tehnologia asistivă, precum recunoașterea vocală și predicția cuvintelor, poate îmbunătăți semnificativ abilitățile de scriere ale persoanelor cu disgrafie. Dictarea cuvintelor în locul tastării este mult mai ușoară, iar aici întâmpină cele mai multe dificultăți cei cu tulburări precum dislexia, ADHD și disgrafia.
Tehnologia asistivă poate oferi persoanelor cu disgrafie instrumentele de care au nevoie pentru a-și depăși dificultățile și a-și îmbunătăți performanțele academice. De asemenea, le poate crește independența și stima de sine, ceea ce are un impact pozitiv asupra calității generale a vieții.
Întrebări frecvente
Poți să-ți pui singur diagnosticul de disgrafie?
O persoană poate observa cu ușurință unele dintre cele mai comune simptome ale dificultăților și tulburărilor de învățare. Totuși, este întotdeauna recomandat să apelezi la profesioniști calificați pentru ajutor, având în vedere complexitatea acestor afecțiuni. Majoritatea informațiilor relevante se găsesc pe site-ul The International Dyslexia Association.
Multe simptome specifice disgrafiei și altor afecțiuni pot fi legate de alte tulburări, așa că este ușor să confunzi disgrafia cu o altă tulburare specifică de învățare.
De la ce vârstă poți fi testat pentru disgrafie?
Vârsta minimă recomandată pentru a testa copiii mici este în jur de 5 ani. Este imposibil sau foarte dificil să observi mai devreme cum se manifestă limbajul scris și semnele disgrafiei.
La copiii foarte mici, un terapeut ocupațional sau un medic pediatru de dezvoltare poate evalua abilitățile motorii fine și dezvoltarea scrisului de mână. Pe măsură ce copiii cresc, în jur de 4–5 ani, un profesor poate observa dificultăți legate de formarea literelor, spațiere sau lizibilitate.
La ce specialist ar trebui să mergi pentru un diagnostic?
Diagnosticarea tulburărilor complexe, precum disgrafia, necesită experți competenți din diferite domenii, în funcție de vârsta și nevoile specifice ale individului.
La copiii mici, este indicat ca evaluarea să fie realizată de un pediatru de dezvoltare, un terapeut ocupațional sau un psiholog educațional.
Pentru copii mai mari sau adulți, evaluarea ar trebui să fie făcută de un neuropsiholog, psiholog educațional sau terapeut ocupațional.
Pentru un diagnostic corect, este posibil să fie nevoie de evaluarea mai multor specialiști.
