Definiția dislexiei este destul de largă, având în vedere gama de simptome pe care le acoperă. În esență, dislexia este o tulburare de învățare care are la bază limbajul. Este un termen umbrelă pentru un grup de simptome care apar la persoanele care întâmpină dificultăți specifice de învățare și abilități lingvistice, în special citirea. Totuși, de cele mai multe ori provoacă dificultăți la scriere, ortografie, conștientizare fonemică și alte abilități de limbaj.
Deseori, apare împreună cu alte dificultăți de învățare, precum deficitul de atenție/hiperactivitate sau ADHD, precum și cu altele.
Dislexia afectează o persoană pe tot parcursul vieții. Totuși, impactul diferă de la o etapă a vieții la alta. De exemplu, un adult cu dislexie se va confrunta cu provocări diferite față de cele pe care le-a avut în copilărie și invers. Poate afecta capacitatea unui copil de a avea rezultate bune la școală, iar la adulți poate influența productivitatea la locul de muncă sau chiar abilitatea de a-și păstra un job.
Uneori, o persoană este atât de afectată de această tulburare de învățare, încât are nevoie de adaptări speciale, servicii de suport dedicate, intervenții de remediere sau educație specială.
Ce cauzează dislexia?
Cauza exactă a dislexiei nu este cunoscută în prezent, dar cercetătorii au descoperit că există diferențe la nivelul structurii, funcției și dezvoltării creierului. Totuși, este nevoie de mai multe cercetări în aceste domenii pentru a le oferi părinților, profesorilor și medicilor instrumentele necesare pentru a sprijini pe deplin copilul sau adultul cu dislexie.
Se pare că există o componentă genetică în dislexie, deoarece tinde să fie ereditară.
Un lucru cert este că dislexia nu este cauzată și nici asociată în vreun fel cu lipsa de inteligență, lipsa dorinței de a munci sau a dorinței de a învăța. Intervențiile adecvate, sub forma metodelor de predare și a exercițiilor realizate acasă, pot oferi elevilor cu dislexie și altor dificultăți de învățare suportul necesar pentru a învăța și a avea succes la școală.
Cât de frecventă este dislexia?
Potrivit Asociației Internaționale pentru Dislexie, aproximativ 20% dintre persoanele din SUA prezintă unele simptome ale dislexiei. Deși este posibil să nu se califice pentru educație specială, aceștia pot avea totuși dificultăți semnificative legate de ortografie deficitară, capacitate redusă de citire, conștientizare fonologică, procesarea limbajului, inversarea cuvintelor, confuzie între cuvinte similare și scriere slabă.
Cum se diagnostichează dislexia?
Dislexia este deseori identificată atunci când copilul începe școala. Când copilul întâmpină dificultăți cu fluența în citire sau cu citirea în general ori atunci când are probleme cu limbajul scris, acestea sunt adesea indicii pentru profesori că ar putea exista o problemă, astfel încât elevul este trimis la screening sau evaluare pentru a se stabili dacă este vorba de dislexie sau de o altă tulburare de învățare. Uneori, părinții pot observa că al lor copil întâmpină dificultăți la anumite sarcini care implică limbajul și pot ei înșiși iniția evaluarea pentru a verifica prezența dislexiei de dezvoltare.
Un adult poate apela la un specialist în sănătate mintală sau la medicul de familie în legătură cu dificultățile pe care le are la citire sau scriere și poate fi trimis pentru testare.
Evaluarea de bază pentru dislexie constă în serii de activități și întrebări, precum și întrebări adresate părinților și, uneori, profesorilor. Pe baza acestor date se realizează un profil, iar diagnosticul poate fi, de cele mai multe ori, stabilit în urma rezultatelor. Intervenția timpurie le oferă copiilor cea mai bună șansă de succes școlar, deci cu cât dislexia este identificată mai devreme, cu atât mai bine.
Tipuri de dislexie
Există patru tipuri de dislexie:
- Dislexie fonologică – numită și dislexie auditivă sau disfonaetică. Implică dificultăți în asocierea literelor și silabelor scrise cu sunetele corespunzătoare și în decodificarea acelor sunete.
- Dislexie de suprafață – numită și dislexie vizuală sau diseidetică. Implică probleme de procesare vizuală care duc la dificultăți în recunoașterea cuvintelor ca un întreg. Poate provoca, de asemenea, probleme de memorare și învățare a cuvintelor noi.
- Deficit de denumire rapidă – dificultate în denumirea automată și rapidă a unor numere, litere, obiecte sau culori. Procesarea neuronală este lentă, ceea ce înseamnă că au nevoie de mai mult timp pentru a-și aminti denumirile atunci când le văd.
- Dislexie cu deficit dublu – dificultăți atât în denumirea sunetelor din vorbire, cât și în procesarea fonologică. Majoritatea persoanelor care au probleme serioase cu cititul suferă de acest tip de dislexie.
Care sunt semnele dislexiei?
Dislexia este o tulburare specifică de învățare care se poate manifesta în foarte multe feluri, în abilitățile lingvistice ale unei persoane. Totuși, unele dintre cele mai comune semne ale dislexiei includ:
- Probleme de citire, fie în gând, fie cu voce tare sau ambele – nu pot înțelege cuvintele de pe pagină și au dificultăți în recunoașterea cuvintelor.
- Dificultăți cu abilitățile de citire, înțelegerea textului și memorarea informațiilor citite.
- Scriere și citire foarte lente și anevoioase.
- Probleme cu ortografia. Pot ști să spună cum se scrie un cuvânt, dar să nu poată să-l scrie corect.
- Evită cititul și activitățile care implică multă lectură.
- Pronunță greșit cuvinte sau nume și au dificultăți în a găsi cuvintele potrivite și a identifica rime.
- Transpun sau încurcă litere, cuvinte sau cifre în cuvinte, propoziții și secvențe.
Un copil dislexic poate avea probleme în a învăța să vorbească sau să recunoască literele și sunetele lor. Învățarea unei limbi străine poate fi, de asemenea, foarte dificilă.
Matematica este o altă provocare frecventă pentru persoanele dislexice. Pot avea dificultăți în memorarea operațiilor și în efectuarea corectă a calculelor.
Cum se tratează dislexia?
O persoană cu dislexie va avea această condiție toată viața. Nu „va trece” de la sine. Cu sprijinul potrivit, poate învăța să funcționeze foarte bine, chiar și când vine vorba de citit și scris. Identificarea timpurie și intervenția cresc semnificativ șansele de succes, deoarece, cu cât tratamentul începe mai devreme, cu atât mai repede își va dezvolta abilitățile necesare pentru a depăși dificultățile. Meditațiile, profesorii și terapeuții specializați în terapii pentru dislexici pot fi de neprețuit.
Sprijinul de acasă este, de asemenea, esențial, prin exerciții făcute acasă și îndrumare oferită de părinte sau îngrijitor.
Adaptările pot fi, de asemenea, de mare ajutor, precum software de conversie a textului în vorbire, ca Speechify, reportofoane digitale, timp suplimentar la teste sau evaluări orale în locul celor scrise.
Dislexia poate însoți o persoană toată viața, însă nu trebuie să fie o sentință pe viață. Cu suportul și intervenția potrivite, persoanele cu dislexie pot avea succes și se pot bucura de aproape orice își doresc.
Întrebări frecvente
Ce face o persoană cu dislexie?
O persoană cu dislexie are dificultăți nu doar la citit, ci și la alte abilități lingvistice, precum scrisul, ortografia și chiar vorbirea. Copiii cu dislexie sunt, de obicei, inteligenți și muncitori, dar se luptă să facă legătura între litere și sunetele lor, mai ales când vine vorba de citit sau scris. Pot transpune cuvinte sau cifre într-un cuvânt, o propoziție sau o secvență. De asemenea, pot avea dificultăți de procesare verbală și nu pot înțelege pe deplin ceea ce li se spune atunci când cineva le vorbește.
Care este un exemplu de dislexie?
O persoană cu dislexie poate observa că citește foarte încet sau simte că trebuie să depună un efort mai mare decât alte persoane pentru a citi. Poate încurca litere sau cifre, astfel încât „acum” este citit ca „mua”, iar „1648” ca „1486”. Cuvintele pot fi scrise fără spații între ele. Înțelegerea și reținerea materialului citit pot fi și ele problematice, însă nu și atunci când materialul este ascultat, citit de altcineva cu voce tare.
Ce provoacă dislexia?
Dislexia poate duce la probleme de stimă de sine și comportamentale dacă nu este tratată. O persoană cu dislexie nediagnosticată poate experimenta anxietate, lipsă de încredere în sine, stimă de sine scăzută, agresivitate, probleme de comportament, dificultăți sau eșec școlar și retragere față de familie, prieteni și profesori. Poate ajunge la maturitate fără să poată citi sau fără să citească eficient, inclusiv fără să înțeleagă ce citește, ceea ce o poate împiedica să își atingă potențialul maxim ca adult.
Care este cea mai frecventă formă de dislexie?
Dislexia fonologică este cel mai des întâlnit tip de dislexie. Aceasta face ca persoana să aibă dificultăți în a descompune sunetele limbii, a silabisi sau a decoda cuvintele și a asocia sunetele cu simboluri.
Cu ce lucruri ar putea avea nevoie de ajutor persoanele cu dislexie?
Persoanele cu dislexie pot avea nevoie de ajutor la citit și scris. Tehnologiile asistive, inclusiv softuri de recunoaștere vocală sau text-la-vorbire, precum Speechify, sau reportofoane digitale pot fi de ajutor. Uneori, le poate fi mai ușor să scrie folosind tastatura, în loc să folosească stiloul și hârtia. Cărțile audio pot fi și ele o opțiune viabilă pentru materialele pe care trebuie să le parcurgă.
